BUSHIDO: CODUL SAMURAILOR

bushido.jpg

Bushido sau Codul Samurailor este un sistem de conduita apartinand samurailor, clasa militara intemeiata in Japonia secolului al XII-lea. Principiile morale cuprinse in acest cod isi au originea in religie, mai exact in shintoism si in budhismul Zen.

Inazo Nitobé este primul autor japonez care a popularizat termenul “Bushido”, prin lucrarea sa din 1899 “Bushido: The Soul of Japan”, care a fost scrisa mai intai in engleza si tradusa ulterior in japoneza si in alte limbi. In “Bushido: Codul Samurailor”, cum a fost tradusa la noi (Editura Herald, 2010), autorul vorbeste despre acest cod moral nascut in feudalism, pe care “cavalerii” acelei vremi il respectau cu strictete.

Nitobé arata in cartea sa ca, pentru samurai, cultura nu era privita ca un scop in sine, ci era un mijloc de a ajunge la intelepciune, lecturile lor fiind bazate pe scrierile lui Confucius si ale lui Mencius. Matematica nu-i interesa prea tare, comertul era considerat o activitate de joasa speta, insa filosofia era imbratisata.

Dreptatea si corectitudinea sunt considerate doua principii de baza ale acestui cod moral, la fel curajul, care trebuia, insa, pus in slujba dreptatii. Inca din copilarie, samuraii erau supusi la diverse teste de rezistenta fizica si psihica pentru a-si dezvolta aceasta calitate. Bunatatea si simtul compasiunii erau alte doua principii caracteristice samurailor, precum si politetea, care trebuia aratata celor din jur chiar daca starea fizica sau psihica nu era dintre cele mai bune. In orice caz, politetea trebuia sa vina din suflet, pentru ca altfel era considerate ipocrizie. Iar samuraii imbratisau adevarul, pentru ca fara sinceritate nu se poate realiza nimic stabil. Legata de sinceritate era si onoarea, care trebuia pastrata intacta, chiar si cu pretul vietii. Devotamentul era mai presus de iubire, pentru ca Bushido sustine ca statul este mai presus de individ, iar daca este cazul, individul nu trebuie sa ezite sa-si dea viata pentru superiorul sau.

In ceea ce priveste pregatirea samuraiului, Bushido prevede ca primul obiectiv este formarea caracterului, iar restul erau lasate pe planul second (inteligenta, religia etc). Studiile includeau, printre altele, scrima, tragerea cu arcul, lectiile de jiu-jitsu, dar si literatura si istoria. Stapanirea de sine este reprezentata in Bushido atat de disciplina fata de soarta cat si de reprimarea durerii si a nefercirii, pentru a nu ii indispune pe cei din jur.

“Exemplul cel mai caracteristic de stapanire de sine este obiceiul japonezilor de a-si face Hara-Kiri” (sinucidere prin spintecarea abdomenului). Autorul demonstreaza ca acest ritual nu era performat de persoane labile psihic, ci de minti sanatoase, care voiau sa-si ispaseasca greselile sau sa-si salveze onoarea. Se considera ca abdomenul este locul in care se afla sufletul omului, iar prin taiere, acest lacas era deschis pentru a se verifica nevinovatia persoanei. In ceea ce priveste razbunarea, samuraii erau de acord cu parerea lui Confucius, care aratase ca nedreptatea se pedepseste cu aceeasi moneda.

Simbol al puterii si curajului, sabia este, conform Bushido, sufletul samuraiului. Acestia invatau sa lupte cu sabia inca din copilarie, iar obiectul era considerat sfant si adorat. Cei care fabricau aceste sabii nu erau simpli mestesugari, ci adevarati artisti. Un samurai purta de obicei doua sabii, una lunga (Datio sau Katana) si una scurta (Shoto sau Wakizashi). Sabia se utiliza numai in situatii exceptionale, cel care isi folosea sabia in momente nepotrivite era considerat un fanfaron.

In ceea ce priveste femeile, rolul acestora era in principal casnic si de administrare a gospodariei, dar si ele faceau exercitii de manuire a armelor si erau invatate sa-si stapaneasca sentimentele si mintea. Desi aveau acces la studii de muzica, dans si literatura, toate acestea erau invatate in scopul de a-si inveseli parintii sau sotii, rolul femeii definindu-se clar ca unul de sacrificiu: “Din cea mai frageda tinerete, era deprinsa sa se jertfeasca, caci viata sa nu era independenta, ci totdeauna in serviciul altora”, scrie Nitobé.

Autorul precizeaza ca unele dintre aceste principii pot parea exagerate sau ridicole europenilor sau americanilor, dar ele trebuie privite cu intelepciune, mai ales ca multe dintre ele (sinceritatea, bunatatea, curajul) sunt calitatile pe care le cautam in noi insine si pe care le asteptam si de la cei din jur. Ce a ramas din Bushido astazi? Concluzia lui Nitobé este ca: “Peste multe veacuri, cand traditiile sale vor fi inmormantate si insusi numele lui uitat, intocmai ca mireasma florii de sakura, parfumul lui va continua sa pluteasca in vazduh.”

 

Sursa:   http://www.4arte.ro/2011/01/06/bushido-codul-samurailor/

 

Anunțuri

Despre discretia

anonim e bine,caci in ochii providentei nimeni nu e anonim
Galerie | Acest articol a fost publicat în Non classé. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s